Cum ții un jurnal de lucru

Ce ai făcut și ce ai decis, notat în ordinea în care s-a întâmplat, cu următorul pas la final.

Nu e o foaie de pontaj: nu notezi ore. Dacă îți facturezi timpul, folosește în paralel o aplicație de evidență a timpului.

Copiază-l în fiecare intrare nouă și șterge rândurile de care nu ai nevoie.

Făcut:
Decis (și de ce):
Blocat la:
Urmează:

Pune data sus, dacă aplicația ta n-o adaugă singură. Nu există un rând pentru proiect, pentru că fiecare proiect are jurnalul lui.

O intrare completată, din jurnalul unui programator:

Făcut: căutarea de produse răspunde în 120 ms pe staging; testele trec.
Decis: deocamdată indexăm doar titlurile, pentru că textul complet dublează indexul.
Blocat la: „Müller” nu se potrivește cu „Muller”.
Urmează: încerc filtrul de diacritice pe indexul de staging.

Cel mai bun moment e chiar înainte să te apuci de altceva, cât ai încă detaliile în minte. Seara îți amintești ce ai făcut, dar nu și ce urma să încerci, iar „Urmează” e rândul de care ai nevoie luni dimineață. Mai multe despre revenire: cum reiei un proiect după o pauză.

Ajunge o propoziție: „M-am oprit aici: migrarea rulează pe staging; urmează cele două rapoarte care dau erori”.

Un singur jurnal pentru tot devine o listă în care se amestecă trei proiecte. Ține câte unul pentru fiecare proiect, ca fiecare să se citească drept o singură poveste, iar ultima lui intrare să fie mereu punctul de unde reiei acel proiect.

Dacă lucrezi la un singur proiect odată, ajunge un jurnal zilnic. Dacă ai mai multe, o intrare scurtă într-un jurnal separat, „Săptămâna”, poate enumera ce a avansat în fiecare.

Când o decizie se schimbă, scrie o intrare nouă care spune asta și de ce. Când cineva te întreabă în martie de ce ai renunțat la al doilea furnizor de plăți, răspunsul e acolo, cu data lui, lângă ce știai atunci.

Vinerea, citește ultimele intrări ale săptămânii din fiecare proiect și scrie trei rânduri:

Livrat:
Am învățat:
Săptămâna viitoare:

Cele trei rânduri sunt raportul tău de stare. Într-un an, se adună într-o evidență a muncii tale pentru evaluarea performanței sau pentru un jurnal al realizărilor. În aproape 12.000 de însemnări de jurnal a 238 de angajați din șapte companii, Teresa Amabile și Steven Kramer au constatat că progresul într-o muncă cu sens, chiar și în pași mici, a contat mai mult decât orice altceva pentru felul în care oamenii își trăiau zilele la serviciu (The Progress Principle).